Grigore Moisil
Există personalităţi creatoare, mereu deschizătoare de drumuri în domeniile asupra cărora se apleacă, mistuiţi de pasiune şi setea de cunoaştere.
Cu siguranţă, Grigore C. Moisil (1906 – 1973) aparţine galeriei acestor spirite ilustre, care înnobilează Panteonul gândirii româneşti.
Viaţa sa, dedicată matematicii şi informaticii, l-a consacrat ca un extraordinar om de ştiinţă şi profesor, reputatul savant român fiind invitat să-şi expună lucrările în cele mai prestigioase centre ştiinţifice de pe toate meridianele lumii. Membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna şi al Institutului Internaţional de Filosofie, fondator al şcolii româneşti de algebră a logicii şi de teoria algebrică a mecanismelor automate, precum şi al studiilor de logică polivalentă şi logică nuanţată, care au stat la baza realizării primelor calculatoare româneşti, Grigore Moisil are meritul de a fi contribuit decisiv la dezvoltarea informaticii în România şi la formarea primelor generaţii de informaticieni, fiind distins şi cu onorantul Computer Pioneer Award, oferit de IEEE Computer Society.
Greu de exprimat în doar câteva cuvinte însemnatatea lui Moisil pentru informatica şi matematica românească. Există însă şi pericolul de a uita sau ignora contribuţiile sale. Moisil a fost o mare personalitate a ştiintei şi culturii româneşti. El a fost ceea ce se numeşte un matematician total, o specie din ce în ce mai rară! Există deja următoarea caracterizare: "Moisil a fost mai mult decât un savant, a fost mai mulţi savanţi intruniţi în sesiune permanentă sau luându-şi locul unul altuia în cicluri succesive mari, reprezentate de temele fundamentale pe care le-a abordat".
"Eu ştiu că matematica e folositoare, dar eu fac matematică fiindcă imi face plăcere. Aceasta e marele noroc al matematicienilor. Pot fi folositori societăţii făcând ceva care pentru ei personal e o bucurie. Un matematician face matematică, fiindcă vede în matematică ceva care îl tulbură, îl face să gândească, să mediteze, să viseze." (Gr. C. Moisil)
A publicat lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei şi logicii matematice. A extins în spaţiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu şi a studiat funcţiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicaţii la mecanică. A introdus algebre numite de el Lukasiewicz trivalente şi polivalente (numite astăzi algebre Lukasiewicz-Moisil) şi le-a întrebuinţat în logica şi în studiul circuitelor de comutaţie. A elaborat metode noi de analiză şi sinteză a automatelor finite şi a avut contribuţii valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate. Peste toate acestea, era înzestrat cu un deosebit simţ al umorului. Există multe vorbe de duh şi anecdote cu Moisil. Multe se găsesc în cărţile pe care le-a scris, sau în cele care s-au scris despre el.
Conform doamnei Florica Câmpan, tot Moisil a ţinut la Iaşi primul curs de analiza în spirit epsilon-delta.
Considerat părinte al informaticii româneşti, Moisil a insistat şi ajutat mult la realizarea primelor calculatoare româneşti. A avut contribuţii remarcabile la dezvoltarea informaticii şi la formarea primelor generaţii de informaticieni.
Din câte ştiu, este singurul român care a primit Computer Pioneer Award al societăţii IEEE, în 1996 (post-mortem).
... Şi a mai fost ceva Moisil: un profesor; un profesor, nu ca oricare altul!
Moisil a facut o singură greşeală mare: a plecat dintre noi şi dintre cei vii, atunci când matematica şi informatica românească şi chiar cercetarea ştiinţifică în general, aveau mai mare nevoie de el.